Dacă urmărim o astrogramă în termeni de accente pe anumite elemente, moduri sau case, apoi i-am cere posesorului ei să se descrie, cel mai probabil am sesiza că îşi confirmă singur preponderenţele. De obicei, atunci când o parte a hărţii este puternic activată de planete, acea zonă îşi face loc cu uşurinţă în propria noastră imagine de sine, simţim imboldul firesc de a o exploata, iar evenimentele vieţii noastre se ţes în jurul aceluiaşi registru într-un mod evident ochiului liber.
Stellium în Berbec, cu tot cu Soare? Mai greu de crezut că nu am să îl manifest din plin şi nu am să îl pun la temelia mitului meu personal, felului în care reuşesc să mă conştientizez pe mine însumi/însămi şi să îmi răspund la întrebarea ”Cum sunt eu?”. Dar invers cum se vede oare? Stelliumul acela deja ţine ocupate trei sau mai multe planete din schema hărţii mele, în acelaşi element. Surplusul de foc pe ce laturi îmi pricinuieşte descoperire? Restul elementelor mai pot fi toate în mod armonios şi la fel de conştient prezente în personalitatea pe care sunt tentat să mi-o construiesc? Plasez în umbră sau ţin sub lacăt vreo parte din mine doar pentru că altele îmi vin mai uşor de exprimat?
Învăţăm contemplând rotirea zodiacului că toate semnele sunt în noi şi că avem în mod egal dreptul la experimentarea lor. Trebuie să recunoaştem totuşi şi că uneori acest drept se resimte ca o forţare. Dacă tu eşti mai de foc de fel şi ţi se cere când ţi-e mai în vervă optimismul să fii răbdător şi practic, precaut după principiul “nu crede până nu vezi cu ochii tăi”, s-ar putea să simţi dacă nu exasperare, măcar disconfort.
Aşadar, focul, pământul, aerul şi apa sunt toate în noi, însă nu întotdeauna ne ocupăm de fiecare în mod egal şi cu siguranţă nu cu acelaşi entuziasm. Este ca şi cum unele elemente le vedem mai lesne, iar nevăzutele au soarta de a deveni funcţii-problemă sau cel puţin exprimate atipic. Le mai întâlnim în literatura de specialitate sub denumirea de funcţii inferioare, iar acestea pot face referire nu numai la elemente, ci şi la alte criterii de clasificare a semnelor sau caselor din astrologie.
O menţiune importantă este aceea că doar dacă o astrogramă nu indică planete într-un anumit element nu înseamnă că acelui om îi lipseşte ceva – de exemplu, că nu ar fi capabil să simtă, în cazul apei ca funcţie deficitară – , ci că cel mai probabil există o luptă în racordarea interioară la respectiva dimensiune din psihic deoarece persoana nu găseşte uşor căile clasice de abordare a ei.
Notă: Articol publicat iniţial în Revista AstroText a Şcolii de astrologie Fidelia. Citeşte aici textul integral!