Funcţiile inferioare în astrologie. Pământul (II)

foto mai Cristiana

Am început în articolul anterior discuţia despre funcţiile inferioare în astrologie, cu referire îndeosebi la acele elemente care nu sunt activate într-o astrogramă de nicio planetă. Observaţiile din aceste articole sunt valabile şi atunci când există o singură planetă într-un element (denumită planetă singleton), cu menţiunea că, mai ales dacă planeta este una personală [1], nativul va pune cel mai probabil multă presiune pe acţiunea acesteia, încercând să compenseze în domeniul ei specific insecuritatea resimţită inconştient vis-à-vis de elementul de care aparţine.

De exemplu, o persoană cu Venus planetă singleton în semn de pământ, ar putea fi înclinată să îşi gestioneze teama de “a nu îi fugi pământul de sub picioare” concentrand-o într-o formă venusiană: exgerând controlul în relaţii şi supunându-le unui program strict, care să nu permită surprize ce i-ar putea zdruncina certitudinea (forţată) de stabilitate. Pământul este legat şi de capacitatea noastră de a materializa, de a asigura continuitatea într-o formă concretă a unui proiect construit în gând. Cu Venus singulară în semn de pământ, nativul îşi poate direcţiona înspre relaţii propria “lipsă de aderenţă” şi poate încerca să îşi compenseze instabilitatea aceasta printr-o atitudine de organizator neînduplecat al timpului petrecut alături de ceilalţi.

Este sau nu greşită o asemenea atitudine? În virtutea normelor de conduită general acceptate în societatea noastră, am fi tentaţi să judecăm şi să încercăm să corectăm un astfel de nativ cu “aşa nu e bine”. Iubirea se naşte din naturaleţe şi fără efort. Însă, de la nivelul universului personal al nativului care se simte alimentat de frustrarea permanentă faţă de disoluţia relaţiilor, poate că acest exerciţiu dificil îl va conduce treptat spre rezultate aparte. Exagerând controlul, cel mai probabil va avea parte de o mare doză de eşecuri, dar are şi şansa de a învăţa în timp cum, când şi între ce limite să construiască relaţii satisfăcătoare emoţional şi surpinzător de rezistente. Pentru că un astfel de om poate fi şi cel care nu îţi dă drumul atunci când eşti în impas sau care îşi păstrează angajamentele chiar dacă între timp au apărut în preajma sa alte persoane, alte posibile dorinţe de îndeplinit. El va păstra cu stricteţe autoimpusă ordinea iniţial stabilită. Este important însă ca la un moment dat să înceapă să îşi conştientizeze temerile de la rădăcina insatisfacţiilor ce apar pe parcursul relaţiilor şi care îl rigidizează excesiv, apoi să înţeleagă şi avantajele strategiei sale. În felul acesta, treptat, poate detensiona complexul de a nu avea suficiente asigurări şi poate merge mai în profunzime, înspre propria neîmpământare şi lipsă de continuitate.

[1] Soare, Lună, Marcur, Venus sau Marte.

Notă: Articol publicat iniţial în Revista AstroText a Şcolii de astrologie FideliaCiteşte aici textul integral!

Articolul precedent   Articolul următor