Gălăgie electronică și Saturn în casa I

Weekend-ul trecut am avut marea oRoare de-a asculta trei nopți una după alta, direct de la mine din dormitor, zgomot electronic. Mă număr printre cei care nu consideră muzica electronică muzică, dar, mă rog, asta e strict o chestiune de gusturi, iar eu sunt acum malițioasă fiindcă nu mi-am revenit încă din șoc.

Între 5 p.m. și 5 a.m., de vineri până luni, am primit această pomană de la edilii capitalei, care au găsit potrivit să autorizeze un mare eveniment de profil într-un cartier plin până la refuz cu blocuri, case, chiar și cu un spital pentru copii.

Poate că se vor simți lezați de tonul de aici și câțiva dintre amicii mei mai moderni, degustători ai reuniunilor de acest gen. Nu vreau să îi jignesc cu nimic, dar atâta vreme cât lor nu li s-a bagat cu de-a sila în timpane noapte după noapte o hărmălaie cu care nu rezonează, n-au cum să știe la ce mă refer.

În fine, trecând peste partea concretă a experienței, tot încercând să-mi explic pe harta mea cum s-a brodit năpasta, am ajuns să meditez, tangențial, la tranzitul lui Saturn prin casa I.

Asocierile astrologice – ajutor în depășirea traumelor prin analiză și abstractizare

Casa I este un teritoriu care ne face conștienți de noi înșine. Eu exist ca individ distinct. Caracteristicile planetelor de aici se trezesc, se activează sau se fac mai limpede remarcate în propriii noștri ochi vizavi de propria persoană. Un nou ciclu legat de simbolistica planetei în tranzit prin casa I se declanșează. Ne racordăm spontan la atitudinea psihică simbolizată de acea planetă, ca și cum trebuie să ne adaptăm rapid, din mers, la stilul ei de lucru.

Saturn, pe de altă parte, este un agent al responsabilizării, maturizării, disciplinării, deseori de un realism aproape crunt. Este și un pincipiu al timpului, al relevării unor aspecte din noi care s-au construit în ani îndelungi. Poate să ne arate că ne-au albit tâmplele, dar că ne-am și transformat în oameni bine clădiți. Că ceea ce viața ne-a refuzat într-un mod frustrant a fost, de fapt, o cale de înțelepțire sau chiar o protecție. Nu tot ce ne dorim ne-ar fi cu adevărat folositor fix atunci când ni-l dorim.

Dar Saturn, ca principiu al timpului, poate semnifica și scadența unei karme. Cum spunea Steven Forrest, orice decizie și orice acțiune de-a noastră creează consecințe. Saturn împlinește scadențe în ritmuri poate mai lente, dar fix pe măsura a ceea ce a rămas neechilibrat în contul pe care îl auditează. Sau l-am mai putea asemui cu un executor judecătoresc. Dacă datorăm ceva, vine și ia conform legii pentru că a sosit timpul să ne achităm datoriile.

Mi se pare că treaba asta cu pedeapsa în viață are fundamentele ei, dar e și o denaturare a lui Saturn. Trebuie să înțelegem că rolul și intenția simbolizate de acest factor astrologic țin mai mult de înțelepțire și de integritate, de tăria admirabilă pe care o obținem atunci când ne străduim pe bune acolo unde ne este cel mai greu în viață. Cerurile nu stau cu ochii pe noi ca să ne pedepsească, dar nici să persistăm prostește în greșeli nu ne permit. Corecțiile primite ne vor binele mai înalt.

Vacarmul orașului și Saturnul meu

Urmărindu-mi reacțiile cu ocazia festivalului electronic, m-am simțit fix pe poziția lui Saturn în tranzit prin casa I. Sunt suficient de bătrână cât să nu țin la nopți nedormite (în tinerețe poate țineam, dar oricum nu îmi plăceau și le evitam). Corpul meu dă semne de tranziție spre partea a doua a vieții.

Apropo de îmbătrânire, mi se pare inteligent să nu ne opunem acestui proces, să fim în acord cu timpul nostru fizic și psihic – cel real, care poate nu e același cu cel din buletin. Altfel, devenim penibili.

Poate că îmi plăcea mai mult fizicul meu fără păr alb și riduri, dar îmi place mai mult omul care sunt acum, cu mintea în plus venită la pachet cu trandafirii din buchetul vieții.

Așadar, făcând haz de necaz, probabil m-a agasat zgomotul electronic pentru că mă băbesc.

Dar mai ales simt că tranzitul lui Saturn în casa I îmi semnalează că a venit timpul să preiau și eu rolul auditorului, să constat cu severitate niște abateri de la regulile normalității. Sincer, mă îngrijorează lumea pe care ar putea-o crea unii tineri din zilele acestea. Mi se pare o lume superficială, cu distracții care le macină sufletul și care îi aruncă într-un vid existențial (auto)distructiv.

Cunosc foarte bine acest val de tineri și pentru că, fiind la granița dintre vârste, încă sunt și eu cu un picior pe tărâmul lor, tărâmul tinerilor care aleargă după libertate și schimbare. Sunt, în esență, obiective minunate, dar totuși o voce profund saturniană din mine spune ferm “așa nu!”…

Nici măcar nu mă refer la cei evident deviați, pierduți – dependenții de vicii. Mă refer la o pătură largă de tineri care trec drept educați și occidentalizați, puși pe fapte mari, dar care sunt, de fapt, superficiali și care n-ar putea construi decât castele în aer. Oameni care nu citesc cărți, care nu urcă munții, care nu trăiesc doar din banii munciți de ei, care nu gândesc adânc – nu pentru că nu ar fi dotați în acest sens, ci pentru că și-au amețit puterea de concentrare și părți din inimă consumându-se într-o viață zgomotoasă, la propriu și la figurat.

Așa că îmi asum rolul de mamaie cu mutră acră și trag un semnal de alarmă: nu e în regulă să nu-ți pese că felul în care îți trăiești tu viața face rău celor din jur.

Epilog

Încă o anecdotă. Am zis să fiu mamaie acră până la capăt și m-am pus pe sesizări, să văd și eu ce ne zic, ăstora afectați de toată faza, instituțiile implicate în organizarea și autorizarea evenimentului. La unele am și primit răspuns. Organizatorii nu ne zic nimic, dar șterg recenziile și comentariile nefavorabile de pe net. Poliția a zis că nu poate interveni pentru că primăria a autorizat evenimentul. Primăria zice că și Poliția și Jandarmeria l-au aprobat, că e responsabilitatea organizatorilor să respecte cadrul legal, că aceasta este o cale de-a ne alinia urbea la marile orașe din Occident (știți că pentru unii Occidentul e mai ceva ca Mecca cea sfântă), că a fost o afacere bună și că – asta e cea mai tare – evenimentul a fost aprobat ca să anime viața Bucureștiului. Da, așa, e, cartierul meu nedormit a petrecut trei nopți foarte animate de sirene și dâng, dâng. Toate acestea sunt împachetate în declarații politicoase și goale, la adăpostul legii.

Saturn este uneori crunt de realist. Asta e lumea în care trăim. Deocamdată. 

Bun, dar cu noi, cu noi cum rămâne?


<     >