Am întâlnit de curând o femeie curajoasă care a traversat în această viaţă un întuneric destul de greu de imaginat şi aflată, după părerea mea, cam pe ultima sută de metri până la răzbirea completă a acelui vârtej de împrejurări paradoxale şi dure. Ascultând-o, i-am asemuit parcursul cu salturi printre prăpăstii, ca şi cum nu i s-a permis să facă de data aceasta paşi mărunţi, ci doar sărituri spre o lumină pe care cu siguranţă nu o vedea atunci când îşi străbătea, cu o rezistenţă aproape sălbatică, întâmplările. Nu îi ştiu deloc harta, însă aş traduce global această impresie lăsată de povestea ei printr-o combinaţie de tip Scorpion – Săgetător.

Faptul că îşi spunea în sfârşit istoria unor străini producea în ea încă un pic de vindecare şi de eliberare, dar totodată înţelegeam că mai departe are de depăşit o provocare şi mai mare, pe care deocamdată nu părea să o conştientizeze: să dea drumul tragediei prin care trecuse şi să facă o schimbare de perspectivă de 90⁰.

De multe ori, atunci când traversăm experienţe intense, de coşmar, avem nevoie de ani de zile pentru a le integra cu adevărat şi pentru a ne reechilibra în profunzime. În tot acest timp putem ajunge să ne adâncim atât de mult în acea poveste, încât nici să nu vedem că am început să ne definim prin durerea noastră. Paroxismul marilor încercări ţine de arhetipul Scorpionului, îndărătnicia de a nu le da drumul – de cel al semnului opus, Taurul. Şi iată că nu e de mirare cum dispariţia cuiva drag se poate simţi şi după 30 de ani ca şi cum ar fi fost ieri. Cu acelaşi tip de ocazii avem şi şansa să trezim în noi Scorpionul-vindecător, psihiatrul, detectivul propriilor umbre, pe cel ce învaţă să răzbată întunericul “cu moartea pe moarte călcând”. La capătul opus înfloreşte atunci Taurul liniştit, armonios, animat de simpla mulţumire faţă de el însuşi şi faţă de abundenţa viului din jur.

Ascultând, deci, povestea încercată a acelei femei, îmi venea să îi zic nerăbdătoare: “Perfect! Până aici ai reuşit! Ai urcat foarte mult pe axa Taur-Scorpion. Acum virează la 90⁰, spre Leu! Hai, hai, nu mai sta acolo!”

… Oare cum îi spui unui om care priveşte de o viaţă prin lentilele marilor încurcături emoţionale să înceapă să fie, pur şi simplu, fericit? Cum îi explici că acum trebuie să înveţe să se entuziasmeze, să se joace, să fie copil? La modul cel mai realist, nu ne putem aştepta prea des ca, printr-un sfat de tipul “Acum fericeşte-te!”, o persoană marcată de o tragedie mai veche sau mai nouă să se însenineze instant şi pentru totdeauna, indiferent cât de mult lucrează cu ea însăşi în acest sens. În viaţa pământească minunile de acest gen sunt încă rare. Dar oare tu, cel care poţi emite înseninare pentru că încă eşti în contact direct cu copilul din tine, dacă doreşti, deci, aceeaşi bucurie din tot sufletul, nu faci o mică vrajă împreună cu universul întru redresarea perspectivei de care are nevoie acel om? Ajută-l să vireze spre 90⁰ Leu, plantează tu un gând de joacă şi de bucurie pe lângă un “încercat” al vieţii, apoi ai încredere că va reuşi să îl traducă în mod conştient printr-un declic la momentul potrivit lui (că doar are şi el Leul în hartă)! Şi nici măcar nu este nevoie de cuvinte pentru un asemenea gest.

Probabil ar trebui să îi urez femeii din această poveste să se bucure de ultima sută de metri a urcuşului ei cu paşi mărunţi, buni de actualii Jupiter şi Nod Nord în Fecioară, pentru că merită un astfel de ritm al regăsirii strălucirii Leului interior după ani şi ani trăiţi în goana marilor rezolvări emoţionale. Cât despre cuadraturi¹… numai de bine!

Notă (1). Pe cercul zodiacal, semnul Leului se află în cuadratură (unghi de 90⁰) faţă de Taur şi Scorpion.

>   <