Tranzitul lui Saturn la Mercur. Jurnal.

Într-una din zilele acestui februarie m-am simţit chemată să reiau un ritual mai vechi pe care îl lăsasem uitării pe măsură ce trecerea timpului mi-a adus statutul de adult: ritualul răsfoirii jurnalelor din adolescenţă.

În perioada liceului am scris şi am primit cutii de scrisori, făcându-mi prieteni prin corespondenţă în toate colţurile ţării, oameni cărora le sunt recunoscătoare şi astăzi pentru că mi-au însoţit paşii acelor ani de formare, cu experimentări de tot felul. Aşadar, o parte a trecutului similară cu însemnările din jurnal a luat atunci calea mărturiilor pecetluite în scrisori, ca şi cum frânturi din mine s-au răspândit prin cuvinte către prietenii de pretutindeni.

Realizez acum că acest exerciţiu pe care l-am urmat firesc şi cu pasiune a fost o nevoie a sufletului şi o moştenire de familie: am mai spus-o aici, în harta mea Luna se află în Gemeni (un semn al mesagerilor şi jurnaliştilor), în casa a IV-a, a părintelui interiorizat. Tatăl meu, nativ Gemeni, a scris şi el în perioada tinereţii sute de scrisori. Mai târziu am răsfoit adesea rândurile lui către bunici şi am conturat în mine, prin mărturia acelor file, imaginea părintelui meu din etapa de la douăzeci de ani a vieţii sale.

Revenind la ritualul jurnalelor, dincolo de scrisorile pe care le-am primit la rândul meu de la prietenii din ţară, averea îmi constă şi în aproximativ zece volume manuscrise în care, pentru o perioadă, am reuşit consecvenţa de a nota zilnic impresii, intenţii, întâmplări de-ale liceului şi începutului de facultate. Pe-atunci îmi imaginam că la un moment dat am să reiau rând cu rând lectura lor pentru readucerea trecutului în prezent. Acum, răsfoindu-le, mi-am dat seama că îmi servesc mai mult pentru concluzii, pentru conştientizarea devenirii permanente în care suntem prinşi pe acest pământ, că nu aş mai putea buchisi amănuntele acelor zile pur şi simplu pentru că-s alta acum sau cel puţin mai înţeleaptă pe alocuri.

Am remarcat apoi că acest impuls de a-mi reciti jurnalele de demult m-a curpins pe când Saturn în tranzit (maestrul timpului) se află în cuadratură cu Mercur natal (scriitorul din mine) şi se îndreaptă spre conjuncţia cu Nodul Sud natal din Săgetător (trecutul dinspre care vin). Ceea ce m-a surprins privindu-mi cu alţi ochi mărturisirile adolescentine a fost cât de categoric judecam lumea la acea vârstă, abrupt, înţepat… şi-aşa mi-a fost mai clar în ce fel poate fenta un Nod Sud în Săgetător dus la extreme.

Am realizat după aceea că obiceiul păstrării de jurnale încă mă mai însoţeşte prin viaţă, numai că acum a căpătat nuanţe astrologice. Când mi se întâmplă ceva neobişnuit notez evenimentul cu tot cu conjunctura astro în care s-a produs, la fel, cu impresia că o fac pentru posteritate, deşi acum pricep că este un exerciţiu care serveşte mai mult prezentului meu şi şlefuirii deprinderilor astrologice.

Şi-apoi, tot meditând la momentul pe care îl traversez în raport cu harta natală, am mai realizat că mă aflu într-o perioadă în care nu vorbesc decât strictul necesar, mă ocup de scris doar în măsura în care “trebuie”, citesc mai puţin decât în mod uzual şi, mai ales, am mintea din ce în ce mai goală de gânduri. Ca în orice combinaţie cu Saturn, senzaţia devine pe alocuri frustrantă, rigidizantă; îmi simt imaginaţia blocată (Mercur natal este în Peşti) şi grea mi-i tăcerea.

Dar în tot acest şantier al minţii pot să îi reţin cu mai multă responsabilitate patinarea, irosirea în fantezii, ajung în spaţii ale conştiinţei dincolo de orice calcul şi evaluare mentală, explorez vidul şi îl găsesc senzaţional. Îmi pare că în acest gol se vindecă asprimile şi erorile din toate gândurile emise cândva, după priceperea de-atunci.

Şi am mai câştigat ceva: timp pentru o pauză de tricotat, ca în vremurile petrecute iarna la bunici, când un “doi pe faţă, doi pe dos” mă învăţa să fiu atentă şi să mă joc cu calcule simple, degeţind de zor la vreun fular roşu!

Articolul  precedent         Articolul următor