Eram ieri singură pe-acasă şi umblam cu mintea prin zodiac, gândind la Venus, care sta să intre în Săgetător (între timp s-a instalat deja acolo). Şi atunci am avut această viziune-trăire exaltată: domn’le, cine zice că eu, aici, în sufageria mea, sunt realmente prea departe şi de-a pururi separată de zecile, sutele, miile şi milioanele de oameni de peste glob cu care m-aş putea avea ca fraţii? Fraţi de cruce, fraţi de voie bună, fraţi de călătorii, fraţi de dezbateri şi poante, fraţi la bine şi la greu, dar mai ales fraţi în principii de viaţă.
Ce contează nişte kilometri, nişte graniţe lingvistice (ascultaţi asiaticii de rând încercând să vorbească engleză şi veţi şti la ce mă refer; sau ascultaţi-mă pe mine încercând să zic ceva pe vreun grai asiatic şi de asemenea veţi şti la ce mă refer), ce contează că tu îţi ţii picior peste picior în semn de eleganţă, iar în ţara lui X asta e o mare ofensă, ce contează că mama ta te-a crescut cu lapte praf, iar a lui l-a făcut puternic cu fripturi, ce contează că în Primul Război Mondial ţările noastre au fost în tabere adverse şi aşa mai departe?! Ce-i cu toate prejudecăţile şi barierele astea prosteşti?
Să vină la mine în sufragerie toţi fraţii mei de peste hotare!, aşa gândeam. Să vină şi străinii de aproape, de exemplu necunoscuţii din judeţul Ilfov cu care m-aş putea avea ca fraţii! Distanţele şi graniţele sunt doar în mintea noastră. Şi să facem o echipă mare, şuchie, pe toată cinstea, să aprindem flacăra credinţei că viaţa e senzaţional de frumoasă şi de dreaptă în cele din urmă!
Pentru unii, atitudinea asta e ca şi cum ai construi castele în aer. Pentru alţii, cu mine în frunte, e la fel de pertinentă ca realitatea propriu-zisă că tocmai s-a schimbat gresia la parterul blocului în care se află sufrageria din care gândeam cele de mai sus.
Stând singură pe-acasă, m-am simţit dintr-odată îmbrăţişată de oameni din lumea întreagă. Şi eu le zâmbeam şi ţopăiam în gând de fericire, în semn de împărtăşire a prieteniei lor. Entuziasm. Un fel de forţă şi înflăcărare internaţională adia în gândurile mele. Dar ştiţi ce m-a mai condus spre starea asta? Păi, mă mai gândisem şi că m-am săturat de taberele anti/pro ştiţi voi ce de-acum, că pe mine mă interesează să fiu unită cu oameni care au, fundamental, o filosofie de viaţă sănătoasă, nu se tem să îşi apere adevărurile, rămân dispuşi să şi le revizuiască din când în când şi să îşi lărgească orizonturile, sunt deschişi, luminoşi, optimişti, deştepţi, înţelepţi. Oameni care n-au în ei micime, indiferent dacă sunt anti sau pro ştiţi voi ce. Oameni de omenie, de la care am ce învăţa şi care sunt şi ei curioşi, bucuroşi, inspiraţi de felul în care îmi trăiesc eu zilele. Oameni care, fundamental, cred în ce cred şi eu.
Cu oamenii ăştia aş putea merge până la capătul lumii şi înapoi. Cu ei aş putea să lupt pentru dreptate şi onoare chiar dacă ni s-ar opune hoarde de netrebnici. Lângă oamenii ăştia nu m-aş plictisi niciodată. Am învăţa mereu din explorările noastre, ne-am educa în stilul ăsta nomad, liber, rătăcitor, neliniştit, dar o nelinişte plină de sens, care ne-ar duce mereu mai departe, şi mai departe. Am fi la fel de idealişti. Şi de distractivi. Şi de oneşti, direcţi, fără ocolişuri şi ascunzişuri.
Cine spune că suntem departe de cei mai buni prieteni pe care i-am putea avea în Trinidad şi Tobago, la Lehliu sau la Gura Humorului? Dacă ne unesc aceleaşi valori, aceleaşi adevăruri şi aspiraţii fundamentale, suntem deja ca fraţii. N-o să ne ajungă viaţa asta să ne intersectăm, fizic, cu toţii, dar, periodic, tuturor ne mai ies în cale surprize de destin – străini care ne schimbă punctele de referinţă şi pe care avem impresia că îi ştim dintotdeauna.
Din teorie
Aşa mi s-a arătat mie ieri, într-o sufragerie din sectorul 3, esenţa lui Venus în Săgetător. Va sta în acest semn până pe 5 noiembrie, timp în care:
- vom exersa o atitudine casual, dezinvoltă, liberă în relaţii;
- vom fi mai dispuşi să fugim din relaţiile care ne plictisesc şi ne ţin pe loc;
- vom vrea să umblăm, să explorăm, să ne luăm oamenii dragi la plimbare; pe cât posibil şi responsabil, recomand să o facem; Săgetătorul vine cu dor de ducă;
- vom căuta să ne aliem cu oameni care ne împărtăşesc principiile şi idealurile;
- vom fi mai amuzanţi în relaţii şi alţii ne vor cuceri cu umorul lor;
- vom analiza ce înseamnă raporturile internaţionale, atât în plan personal, cât şi social;
- îi vom ajuta pe cei dragi să îşi exploreze potenţialul şi ne vor veni aproape oameni care ne vor încuraja să evoluăm;
- ne vom îndrepta spre persoane care ne înţeleg şi ne respectă nevoile spirituale;
- nu vom accepta constrângeri;
- vom deveni mai moralizatori, oarecum neglijenţi faţă de fineţuri şi sensibilităţi minore în viziunea noastră;
- vom asista, dintre reversurile combinaţiei Venus-Săgetător, şi la unele acte de aroganţă, la predici vehemente, la zeflemea plină de superioritate, la păcăleli provenite dintr-un soi optimism nefondat; dar, dacă ne vedem de treabă şi de fericirea noastră, dacă rămânem modeşti şi luminoşi, ne vom găsi aliaţi în cele mai surprinzătoare locuri şi conjuncturi.
Din 5 noiembrie, Venus va trece mai departe, în Capricorn. După o scurtă pauză, Săgetătorul se va reactiva în partea a doua a lui noiembrie, odată cu intrarea Soarelui şi a lui Mercur aici, apoi Marte va prelua ştafeta până spre final de ianuarie. Vom avea, deci, la dispoziţie circa două luni şi jumătate în care să explorăm terenul Săgetătorului şi să ni-l facem aliat printre provocările de moment.
Din aceeaşi sufragerie, mă uit azi pe fereastră şi văd o vreme cam sumbră; s-a făcut frig; detalii care în mod normal scad moralul. Dar mie una îmi ţine de cald Venus în Săgetător – ceva zglobiu, o atitudine, o stare, o credinţă că viaţa are mereu sens şi că înaintăm, împreună, spre mai bine.
< >