Una dintre cele mai complexe zone de experienţă din viaţa unui om se numeşte în astrologie casa a VIII-a şi îşi construieşte dinamica din nesfârşite şi întortocheate întrebări la care ajungem cu greu chiar şi noi, cei cu planete în acea porţiune de hartă. De ce? De ce am învăţat să le lăsăm nenumite, dezvelirile, goliciunea, adevărurile tulburătoare?
O conotaţie a casei a VIII-a cu care am fost dintotdeauna tentată să jonglez este aceea de culise ale unei relaţii, atmosfera dintre doi oameni din spatele cortinei, împărtăşirile, dar mai ales nodurile emoţionale pe care le au de dezlegat împreună, asumat sau poate de multe ori fără să conştientizeze că explorează unul lângă celălalt asemenea adâncimi. Fără drept de agăţare în inerţia relaxării şi plăcerii, suntem chemaţi cu toţii când şi când să trecem pragul casei a VIII-a, să ne învăţăm abisurile, ale noastre şi ale celui de lângă noi. Pur şi simplu pentru că şi aceste coborâri fac parte din viaţă şi o înalţă.
Dar cei ce se nasc cu planete aici? Cum filtrezi o viaţă întreagă prin lentila acestei case? Am înţeles abia astăzi, poate şi pentru că m-am tot învârtit orbită în această zonă a hărţii mele şi nu am ştiut să o privesc de la distanţă, că cei ce vin cu casa a VIII-a activată de planete îşi dezvoltă un mod de a sta lângă tine care, dacă eşti pudic sau ţii prea mult la convenţional, te incomodează şi te face să te retragi, să eviţi, să te doară. Cei ancoraţi în casa a VIII-a nu ştiu să îţi primească măştile, ci doar să te vadă dincolo de ele.
Oare câţi dintre aceşti oameni înţeleg că arta lor este aceea de a dezbrăca, de a da jos fără reţineri de pe ei înşişi şi de pe cei de-aproape straturile de temeri, de complexe, de reprimări? Oare câţi dintre ei ştiu că te pot vedea mai curat şi poate mai autentic decât te-ai văzut tu singur vreodată? Frumuseţea celui de lângă tine după ce i-ai înlăturat o îmbrăcăminte pe care o poartă din prea multă apărare în faţa vieţii – o poţi primi numai atunci când şi tu te-ai dezgolit, te-ai dezvăluit de tot, i te-ai împărtăşit fără ascunzişuri.
În spatele acestor mici indicii cuprinse în câteva rânduri o casă a VIII-a se scrie zi de zi din atâta tumult, atâta trăire şi privit în întuneric…, un întuneric de care te poţi îndrăgosti, căci acolo, în tăcerea lui, te întâlneşti cu celălalt în adevărata voastră lumină şi în totală necondiţionare. Să nu fugim de această esenţă pură – iată mesajul casei a VIII-a!