De-a locului fiind, dar de prin cartiere mai de rând, am pornit ieri la pas pe bulevardul bucureştean Kiseleff, simţindu-mă într-o expediţie prin plaiuri neştiute. M-am lăsat purtată de intuiţie pe străduţele adiacente, cu vile vechi, frumoase, foarte multe dintre ele îmbiindu-mă să zăbovesc în preajma lor, să le simt sufletul maiestuos de dincolo de cotidianul familiilor pe care le găzduiesc astăzi.
Sunt un om sensibil la subtilităţile atmosferelor din locuinţe. Am experimentat o schimbare radicală a interiorului meu mental şi emoţional în momentul în care m-am aşezat la casa mea şi-am impregnat-o doar cu gusturile, obiceiurile, gândurile şi stările mele. (Nu după mult timp, am constatat că de fapt acest loc pe care eu îl numesc “acasă” este la fel de viu ca orice altă fiinţă ce mi-a stat vreodată alături, că formăm o echipă şi că îmi determină în multe feluri circumstanţele.) Astrologic vorbind, am Luna în casa a IV-a şi iat-aşa, admirând case ce-mi ies în cale, m-am simţit adesea ursitoare pentru cele ce-mi atrag încântarea şi vraci pentru cele ce parcă cer vindecare.
După aceste protocoale sincere şi iubitoare pe Kiseleff, am coborât spre realitatea zilelor noastre şi am oftat în sinea mea la văzul opulenţei, al exclusivităţii care înnegreşte multe dintre aceste bijuterii arhitecturale. Atunci am sesizat un mare potenţial al perioadei de Jupiter retrograd în Scorpion pe care o traversăm până în luna iulie a acestui an: pare că am ajuns într-un punct în care trebuie să ne purificăm într-atât dorinţele (atribute scorpionice), să răscolim fiecare pe cont propriu în zona jupiteriană de excese, indulgenţe, înfumurare că am merita mai mult decât alţii accesul la unele resurse, încât să producem în masă o transformare (Scorpionul) a banilor (Taurul, semnul opus).
Am întâlnit sau auzit de multe persoane cărora în prezent li se zguduie simţul stabilităţii materiale, foste locuri de muncă prăbuşindu-se la confruntarea finală cu cât de just au jucat sau nu pe piaţă, cât de echitabil s-au împărţit câştigurile în interior etc. La nivel individual am putea profita de aceste zile ale încheierii de bilanţuri urmărind şi vindecându-ne în profunzimi frica de a nu avea suficient, de a nu ne simţi într-o permanentă continuitate materială, de a trebui să renunţăm la diverse dorinţe aparent obligatorii. Cu siguranţă că cei mai mulţi dintre noi ne-am constata comportamente inconştiente care merită debarasate, cheltuieli şi consumuri absolut inutile. Am putea vedea mai clar şi am putea spune un “nu” tranşant păcălelilor din cadrul acelor locuri de muncă în care acceptăm, la orice nivel de funcţie şi atribuţii, să închidem ochii la neregulile noastre şi ale altora, să pierdem timp şi energie, să susţinem prin ignoranţă furtişaguri sau mari furturi.
Îl văd pe Jupiter retrogradând în Scorpion cu tot cu întrebările lui incomode: Tu cum te furi pe tine însuţi? Ce eşti dispus să faci sau cât eşti dispus să taci pentru bani? Cât de nesincer eşti în detaliile modului tău de a-ţi atrage resursele prin ceilalţi? Pe bune, fără păcăleli. Şi da, e bulversant pentru tot cetăţeanul, căci nu sunt vizaţi acum doar marii şarlatani care fentează flagrant valorile reale, ci este vorba despre obiceiuri inconştiente şi nocive ale fiecăruia dintre noi.
În următorii ani, probabil că Uranus în Taur va aduce destule dovezi că putem crea abundenţă în feluri noi, mult mai libere şi autentice decât cele de până acum. Pentru acestea vechi se pare că ajungem într-un punct mort. Nu-s puţini cei care, oricât de incert le pare viitorul, nu se mai învoiesc să câştige bani vânzându-şi incorect viaţa, pasiunile, timpul petrecut în jurul unei munci pe care să nu o poată cu adevărat sacraliza în sinea lor. Restul, aceia care nu pot face un astfel de salt, se vor convinge acum în ritm accelerat, prin distrugeri resimţite la nivel personal mai dur, că – vorba unei prietene – banii câştigaţi uşor se plătesc cel mai scump.
O imagine mi-a rămas foarte puternic în minte din plimbarea de ieri: o vilă veche, locuită, fără investiţii recente în aspectul exterior, totuşi o prezenţă impunătoare; uşile garajului larg deschise; înăuntru, o maşină cu motorul oprit; un bătrân la volan. Părea etern, încremenit ca într-o fotografie a Bucureştiului de demult, un loc care îşi cere retrezite prin noi eleganţa şi adevăratele valori.
Foto: Șoseaua Kiseleff în anul 1928