Mercur în Peşti. Poezia neatenţiei

Când am început să studiez astrologia şi să mă familiarizez cu vocabularul ei, m-am lovit rapid de o informaţie care nu suna deloc optimist pentru mine, aceea că Mercur în Peşti este în exil şi în cădere. La mine-n hartă exact acolo e. Vai de Mercurul meu!, mi-aş spune dacă aş fi mai fidelă acestor clasificări.

Meditez îndelung la această schemă mercuriană şi-ncerc să-i dau de cap, să o văd cu ochi buni, dar şi cât mai neînceţoşat posibil, ţinând cont de subiectivismul inerent cu care ne privim propriile hărţi. Încerc să îi surprind avantajele şi dezavantajele, însă recunosc că din start mi-am scos din minte exilul şi căderea pentru că nu am înţeles la ce mi-ar folosi să mă consider pe o poziţie defavorizată.

La mine raţionamentele s-au desfăşurat mereu rapid şi cu succes, la vorbe m-am priceput fără timiditate şi fără bâlbâieli, isteţimea îmi este la cote rezonabile şi aşa mai departe. Cu ajutorul astrologiei m-am prins în schimb şi că toate acestea provin mai degrabă dinspre o altă latură a mea, Luna în Gemeni, o voce interioară mai înfrăţită cu informaţia în forme clasice decât Mercur în Peşti. Pe acesta din urmă îl regăsesc de fapt în povestea mea comportându-se aşa:

  • În copilărie am dezvoltat o imaginaţie atât de bogată, încât am la activ, cumulat, ani întregi de momente în care m-am gândit la cu totul altceva decât ce se derula în prezent. Odată, la şcoală, învăţătoarea mi-a remarcat lipsa de prezenţă şi mi-a cerut să repet ceea ce tocmai spusese. Habar n-am avut. Din astfel de fugi s-au compus cam 70% din experienţele mele de elevă. În restul de 30% recuperam rapid cu Luna în Gemeni. Mă întreb şi acum dacă per ansamblu am fentat şcoala 70% sau mai mult…
  • În general, pot citi cu maximă prezenţă două-trei pagini dintr-un foc. După aceea, încep mai mult să înot printre cuvinte; surprind câte o frază interesantă, apoi îmi distrage atenţia ceva greu de definit din afara cărţii şi mă face să absentez de la literele pe care ochii mei par a le vedea în continuare; apoi revin la lectură; apoi iar divaghez.
  • Una dintre cele mai inteligente mişcări pe care le-am făcut în viaţă a fost să elimin televizorul din preajma mea. Sunt la fel de dezinformată despre ce se întâmplă în realitatea mundană precum eram şi pe vremea când mă expuneam la ştiri din lumea largă – ele treceau oricum prin mine fără să îmi producă cine ştie ce contacte conştiente în minte. În schimb, acum nu mai culeg atâtea emisii subtile negative, nu mă mai las agitată de haosul acela informaţional. Cultiv, astfel, mai multă curăţenie la nivel de sistem nervos. Lipsa televizorului este pentru mine ca o terapie alternativă de succes. (Mă îngrijorează doar faptul că am devenit dependentă de lipsa televizorului.)
  • Am permis auto de la 21 de ani. L-am folosit doar pentru zece kilometri de drum judeţean. Din simţul responsabilităţii faţă de mine însămi şi faţă de ceilalţi participanţi la trafic, ştiu că m-aş putea concentra maxim la volan, dar şi că după 30 de minute de şofat cu succes aş avea nevoie de o zi recuperatorie de absentat cu mintea din momentul prezent. Şi parcă nu prea merită. Aşa că folosesc cu bucurie mijloacele de transport în comun (unde, de obicei, sunt foarte neatentă la detalii legate de cei din jur şi mă gândesc la cu totul altceva decât călătoria propriu-zisă).
  • L-am descoperit productiv şi benefic pe Mercur în Peşti abia după circa 28 de ani petrecuţi într-o stare generală de mental blurat. Acum nu este ca şi cum trăiesc în totală limpezire a percepţiilor, însă încep să mă prind cam ce este de făcut. Îmi încep fiecare zi cu cel puţin o jumătate de oră de atenţie la interiorul minţii mele. Să-i spunem meditaţie, deşi poate suna pretenţios în comparaţie cu simpla tăcere la care încerc să mă reduc în acele clipe. În timp, am ajuns să îmi dezvolt încrederea în propriul mental, siguranţa că am deja în mine o infinitate de informaţii şi cunoaşteri.
  • Din categoria Mercur în Peşti şi psihismul, mă preocupă din ce în ce mai mult felul în care ne transmitem unii altora stări şi gânduri, felul în care schimbăm alcătuirea subtilă a unui câmp prin ceea ce emitem la nivel de intenţii. Aceste schimburi au început să îmi devină clare atât în urma multor lecturi şi cursuri în domeniu – care mi s-au potrivit mănuşă -, cât şi în urma accesării unui bagaj interior de înţelegeri de acest tip pe care constat că îl am uşor la dispoziţie. Mi se întâmplă să înţeleg situaţii şi oameni simţindu-i, nu urmărindu-i într-un mod analitic.

Per ansamblu, rămâne valabil faptul că atenţia de moment îmi este uşor de furat şi încerc să nu mă lupt cu acest protocol prin care mă poartă Mercur în Peşti, să îl educ în aşa fel încât să obţin şi rezultate pozitive de pe urma lui. Nu cred în verdicte astrologice prăpăstioase, însă este bine să ne privim orice punct al hărţii ca loc de posibile căderi şi creşteri. Cu realism, modestie şi dorinţă de reconciliere!

PS: Despre Pești, mai pe îndelete, aici și aici.