Se presupune că acest cuvânt, vraci, vine de la cuvântul vrati (a minţi, a spune braşoave) – zagovarivati (a descânta, a face farmece). O astfel de înrudire presupune că, în actul tratării, un rol esenţial îl avea cuvântul. Cuvântul ca atare, orice însemna el. Cum medicamentele erau puţine la număr, cuvântul avea un rol mai […]
Sunt mulţi, mulţi ani de când mă simt vizată de peţitoarele satului. Le ştiţi? Doamnele şi domnii de vârsta părinţilor noştri care, după ce şi-au epuizat tolba cu recomandări şi aşteptări de la propriii copii, trec la cei ai cunoscuţilor şi încearcă să le potrivească un destin după modelul personal sau acceptat ca normal pe […]
Cunoaşte multă lume cartea aceea scurtă şi cuprinzătoare, Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înşine. Dacă nu a ajuns încă şi în mâinile tale, reţine-o şi caut-o când vei simţi chemarea! Îmi amintesc că după ce am citit-o m-am diagnosticat singură cu 100% la abandon, trădare şi respingere şi cu vreo 70% […]
Simţiţi mult, dar vorbiţi puţin! (I.L. Caragiale) Pe lumea asta am avut doi bunici. Unul, amestec de opoziţii, când aspru, când mistuitor de sensibil, complicat, prea direct şi prea ascuns în acelaşi moment, răspicat, tunet şi fulger, potop de cuvinte, cu tăceri prelungi ca pe timp de ploaie măruntă, apoi înseninat brusc, soare strălucind copilăreşte. […]
Pe când aveam 22 de ani, m-am prezentat la cel de al doilea meu loc de muncă. Dis de dimineaţă, am fost preluată pentru instructaj de către o colegă prietenoasă, aflată pe atunci într-a 27-a primăvară a vieţii. Întrebându-mă ea câţi ani am, răspunzându-i eu cu nonşalanţa celui ce se ştie dintotdeauna doar tânăr, îmi […]
Înţeleptul şi oamenii din jurul lui Îşi întreţin reciproc atitudinea pozitivă. În tot ce fac, Virtutea se arată, Astfel că lumea se perfecţionează continuu. (Lao Tze – Tao Te Ching) Am evitat ani de zile, din instinct de antiturmă, grupurile mari de oameni. La şcoală nu am făcut parte niciodată dintr-o gaşcă, deşi eu una […]
Adunând apele inimii, mă deschid spre poeme şi simt rostogolindu-se către mine lumina aurie a zilei lui mai înflorit. Chipurile lor multe, fericite mi se perindă prin faţa ochilor. Încep să le strig rând pe rând pe nume, într-o ordine aleasă poate de îngeri sau poate de ele, femei de ieri şi de azi pe […]
Această ţară căreia aproape nu-i simţi mişcările când o străbaţi am descoperit-o de fiecare dată uluitoare prin tăcerile ei. În Bulgaria te aşezi fără gânduri într-un loc, apoi aştepţi să ţi se arate el când şi cum o dori să îţi vorbească. Oamenii par ascunşi sau poate mai degrabă inexistenţi în spatele ferestrelor închise. Când […]
În urma articolului anterior, în care vorbeam despre ce înseamnă pentru mine să munceşti după propriile reguli, o prietenă mi-a sugerat să vin cu mai multe detalii din experienţa mea. Cum am ajuns, mai exact, în acest punct al vieţii? Pe măsură ce îmi formulam în minte răspunsul, am derulat în amintire o întreagă listă […]
Cu doi ani în urmă, am petrecut şase luni de zile într-un concediu medical la fel de neaşteptat ca extenuarea fizică aferentă. Nu-mi amintesc de teamă în perioada aceea, ci de mirare şi de renunţare la încrâncenări. Puteam să stau puţin pe marginea jocului, să contemplu la ce ajunsese viaţa mea şi am primit acel […]
You cannot copy content of this page