Stând astăzi în mijlocul Bucureştiului nins, în aşteptarea unui tramvai sporadic în venirile sale, am constatat că îmi îngheţaseră ca pe vremuri degetele prin mănuşi şi, prinsă de acest gând, m-am luat după el fermecată de amintirile pitite printre ani. Doamne, de când nu mai trăisem senzaţia aceea! În copilărie forfoteam în zăpadă fără să-mi […]
Se gândesc şi se spun atâtea despre relaţii, în timp ce ne rotim în jurul lor negăsind răspunsuri potrivite la întrebările despre noi doi, încât parcă doar tăcerile prelungi şi retragerea completă în eu, la singular mai pot aduce sens în toate aceste răvăşiri. Am avut dintotdeauna senzaţia că păşesc printre oameni învăluită într-o ceaţă […]
Strânsesem într-un ropot noi, de azi şi de ieri, înalte chimii ale inimilor până ce ploaia se născuse din ele. Scriu despre zborul alb cu litere mici şi ovale, libertăţi neuitate printre cadenţe de timp. Am visat într-o zi fericirea îmblânzindu-ne iar. Ajungea pe pământ cântată de-o ploaie, în joc de fluture-curcubeu. Iar […]
În paşii dimineţii de acum auzeam chemarea unui trecut pitit între peliculele albe ce-şi aşteptaseră neclintit regăsirea. Amintirea unei lumini înţesate cu fericiri hrănitoare s-a întrepătruns printre gândurile zilei şi mi-a şoptit să o caut în mine, căci timpul ei sosise. O stare abstractă şi simplă. Cum să explici trăirea în afara minţii de-aproape, […]
Locuiesc de peste treizeci de ani în mijlocul valurilor hipnotice ale Bucureştilor. Cândva nu îmi doream decât să evadez de aici, să respir în sfârşit, să trântesc în urma mea cu vehemenţă şi obrăznicie poarta acestui haos neîntrerupt în care ajungi uşor să îţi simţi furat până la ultimul bănuţ timpul preţios, bucuriile şi limpezimea. […]
În dis-de-dimineaţa lui astăzi, mi s-a trezit bucuroasă inima cu amintirea stăruitoare a unei călătorii dintr-o anume vară trecută. S-a împlinit deci vremea să tălmăcesc pe îndelete o zi şi-o noapte scurse pe grabă atunci, adâncite totuşi fără de moarte în nesfârşirea fericirilor mele. Eram departe de casă şi deopotrivă de-a locului mă aflam. Lunecam […]
Fiecărei clipe de rătăcire din oameni şi răsturnării ei în adevăr. *** Îmi imaginez uneori trezirea, zvâcnirea prezenţei perfecte, a omului conştient de tot, de toate şi mai cu seamă de el însuşi. Alteori reuşesc să o simt, trezirea mea, atât de vie şi frumoasă potolire a gândului în suflet! Pentru clipele acestea de non-timp […]
Cunosc minunaţi oameni ai căldurii şi ai verii, oameni ai toamnei ruginii şi pe alţii ai iernii de cristal. Ştiu oameni ai mării, ai munţilor, iubitori ai pădurilor sau ai întinderilor aurii, cam cum sunt ale noastre dobrogene. Eu mă ştiu dintoteauna a copacilor înfloriţi şi îmi doresc ca oricând am fi şi-n orice anotimp al […]
Ei bine, am un suflet de matematician romantic! Dacă e să dau acum un rost participării mele la olimpiadele şcolare de matematică, acesta este: mă revăd consternată în faţa acelor exerciţii dificile, ştiind că singura cale posibilă să le rezolv era să fac apel la intuţie şi imaginaţie, la depăşirea măsurilor exacte, la acceptarea utopiilor. […]
Citeam mai deunăzi o scriere plină de tâlc şi am redescoperit atunci printre rânduri forţa din spatele simplelor cuvinte chiar dacă. În micile mele exerciţii de viaţă, am observat că această împreunare de litere şi sensuri funcţionează ca o dezvelire de măştile fricii, ca un impuls spre răsturnarea obstacolelor – închipuite, multe dintre ele, dar […]
You cannot copy content of this page