Trăiesc în numele păsărilor, dar mai ales în numele zborului, Cred că am aripi, dar ele nu se văd. Totul pentru zbor. Totul, pentru a rezema ceea ce se află de ceea ce va fi. (Nichita Stănescu) Tu, când te gândeşti la tine, cel de-acum vreo şapte ani să zicem, cu câtă uimire abia te […]

Dacă m-ar pune cineva să fac un top al cărţilor preferate, m-aş enerva şi aş ieşi rapid din joc pentru că sunt câteva pe care refuz să le compar şi să le prioritizez între ele. Cu unele cărţi e la fel cum e cu unii oameni: năvălesc în viaţa ta când credeai că ştii prea […]

Decembrie, în zilele noastre, vine cu bucuria, goana, dilema şi, uneori, angoasa cadourilor. Un moment potrivit pentru bilanţ: cum ţi s-a mai îmbunătăţit în ultimii ani capacitatea de a ţinti darul potrivit pentru omul potrivit? Te pricepi să personalizezi cadouri? Ce primeşti cu dragă inimă şi cum ştii tu să oferi din suflet? Pentru mine, […]

Câteodată aveam o faţă foarte serioasă. Se găsea mereu cineva să îmi atragă atenţia să îmi schimb acea expresie, ca şi cum mă făceam vinovată de o mare indecenţă. Se impunea ca datorie a mea să înveselesc cu zâmbete şi voie bună acolo unde criticii mei înşişi nu erau capabili să se înveselească singuri. Şi, […]

Am descoperit de curând cu mult interes o ramură a psihologiei denumită psihosinteză, dezvoltată de italianul Roberto Assagioli la începutul secolului XX. Referitor la educaţie, Assagioli spunea într-un articol: Metodele opresive şi autoritare s-au dovedit total nefolositoare şi au fost mai degrabă una din cauzele rebeliunii împotriva oricărei discipline, atât de răspândită printre tinerii moderni. […]

Iar Mercur retrograd, iar prilejuri de revizie pornind de la vorbe şi gânduri… Cumnatul meu îi spune mereu soră-mii cu oarece alarmare că noi două am trăit într-un palat de cleştar în care ne-am construit fantezia că toţi oamenii sunt finalmente buni, îngeri pogorâţi pe Pământ. Eu şi soră-mea am rămas într-adevăr ca nişte copii […]

  Nu-i priva pe oameni de problemele lor! (Greg Mckeown) În anii copilăriei, deşi aveam ocrotitorii mei din familie, mă simţeam existând într-un acompaniament social general posomorât, urâcios, într-un gri ca de noiembrie târziu din care oricând s-ar fi putut căsca un ordin, o absurditate, o vorbă poruncitoare, vreo stricteţe. Aşteptam să mă întâmpine forme-gânduri-cuvinte-energii […]

Veghem. Şi suntem mulţi. Deghizaţi în oameni de rând care îşi văd de viaţă cu un simţ al datoriei faţă de bine, cu inteligenţa măcar de a căuta să aleagă drept şi mai ales cu credinţa în fericire şi altele de-ale luminii. Unii veghem la bunul mers al familiei, alţii la ce trăim pe terenul muncii, […]

  A primi, a dărui înseamnă şi a pune limite vigilente. Nu tot ce ţi se oferă e curat şi benefic. Atenţie şi când dăruieşti din vină sau din neglijenţă faţă de efectul posibil al darului tău (de exemplu, dând în surplus cuiva care risipeşte)! Ideea nu este de a ţine socoteala fiecărui leu de […]