Chipul acela nu se schimbase după ce, sub stratul de la suprafaţă, adâncul miilor de înfăţişări se închisese iarăşi în sine, bătrânul avea un zâmbet calm, un zâmbet potolit şi molcom, plin, poate, de o mare bunătate, plin, poate de o mare ironie. (Hermann Hesse) *** Mă simt bătrân e un gând la ordinea zilei […]
Cât de bătrân?