Mi s-a părut într-o zi cu soare că ne suntem nouă înşine cele mai mari paradoxuri de tolerat. Cam de pe-atunci îmi inspectez cu precauţie convingerile. Iată-ne, trăim într-o lume fragmentată, construită din bine şi rău, plus şi minus, creştere şi comprimare, o lume plămădită din da şi nu. Sau poate că lumea e la […]

Când e să facem ordine în noi, descoperim cu stupoare că suntem mai mulţi acolo, înăuntru. La curăţenia mea generală, pot auzi glasul hotărât al unei femei care trece imediat la acţiune şi face acum, de capul ei, fără răbdare să stea după alţii. Mai e o voce care pălăvrăgeşte mult şi e curioasă de […]

Fiind o lucrătoare în utopii şi o încrezătoare în sublim varianta neortodoxă, m-am tot întrebat ce ne susţine invizibil, în imperfecţiunea fiinţelor noastre, să înaintăm, să sperăm, să căutăm mai bine. Ce facem noi de fapt aici, care e miza de dincolo de teste, de ce ne manifestăm în iluzia că există teste? *** Din […]

Vieţile noastre – regii instantanee, amalgam de aduceri aminte, ţinte spre ce am putea fi, transformări necontenite… Cadre în cadre, poveşti în poveşti. Vis în vis. Avem două căi de parcurs. Desigur, la fel de obligatorii dacă ne place creşterea noastră: implicarea totală în fragmente şi adunarea lor într-un tablou de interconexiuni. Detaliu şi sinteză, […]

De câteva zile experimentez cum e când viaţa începe – minut de minut sau când îmi amintesc să ies din cerc – de la premisa că timpul nu există. Mi-a răsărit în minte varianta aceasta după ce am terminat de citit povestea Momo, chipurile scrisă pentru oameni mici. O copilă recuperează florile clipelor de la […]

Basmele cu cosânzene, filmele şi bunele maniere ne învaţă că ordinea corectă la care căpătăm automat dreptul din naştere este primesc iubire – mă obişnuiesc cu ea – o dau mai departe. Totuşi, ceva trebuie să fie în neregulă cu scenariul ăsta magic şi facil, din moment ce lumea noastră este încă plină de neiubiţi, […]

Periodic, în idealismul meu încăpăţânat, mă înalţ ferice până mă izbesc de câte un tavan zdravăn de realitate. Şi-atunci mă întreb uitându-mă cu mirare la cioburile împrăştiate – cândva emoţiile mele în variantă frumoasă – ce mai am de prelucrat în mine pe partea de raţiune şi corenţă ca să nu mai creez în teatrul […]

Azi ne petrecem munca în faţa calculatoarelor, odihna în case accesorizate cu fel şi fel de chestii şi chestiuţe, şuetele la terasă. Asta în timp ce în parcuri suntem ameninţaţi cu Nu călcaţi iarba! Nu, n-am de gând să scandez îngrijorată lozinci ecologiste. Tataia Nicu avea şapte clase, mamaia Chira are vreo două-trei. Tataia Toader […]

L-am căutat de când mă ştiu şi-l tot caut, poate la fel ca tine. Că e în mine sau peste tot deja nu mai contează ca polemică. Oriunde-ar fi, se ţine de noi. Nu ştiu de ce ne-om crampona atâta să-l dibuim ca amplasare fără să ne întrebăm la fel de curioşi cum e de […]

Zilele proaspete, primăverile, schimbările din noi, momentele pe care le naştem încontinuu – ce de bucurii! Mersul înainte, chipul ăsta de a fi mereu altcumva decât ieri, acel mâine care poate fi doar altfel, întotdeauna atât de altfel! Şi-apoi veşnicia imposibil de lepădat, dansând de mână cu moartea permanentă a lui adineauri… Iar noi, care […]