De câteva zile experimentez cum e când viaţa începe – minut de minut sau când îmi amintesc să ies din cerc – de la premisa că timpul nu există. Mi-a răsărit în minte varianta aceasta după ce am terminat de citit povestea Momo, chipurile scrisă pentru oameni mici. O copilă recuperează florile clipelor de la […]

Basmele cu cosânzene, filmele şi bunele maniere ne învaţă că ordinea corectă la care căpătăm automat dreptul din naştere este primesc iubire – mă obişnuiesc cu ea – o dau mai departe. Totuşi, ceva trebuie să fie în neregulă cu scenariul ăsta magic şi facil, din moment ce lumea noastră este încă plină de neiubiţi, […]

Periodic, în idealismul meu încăpăţânat, mă înalţ ferice până mă izbesc de câte un tavan zdravăn de realitate. Şi-atunci mă întreb uitându-mă cu mirare la cioburile împrăştiate – cândva emoţiile mele în variantă frumoasă – ce mai am de prelucrat în mine pe partea de raţiune şi corenţă ca să nu mai creez în teatrul […]

Azi ne petrecem munca în faţa calculatoarelor, odihna în case accesorizate cu fel şi fel de chestii şi chestiuţe, şuetele la terasă. Asta în timp ce în parcuri suntem ameninţaţi cu Nu călcaţi iarba! Nu, n-am de gând să scandez îngrijorată lozinci ecologiste. Tataia Nicu avea şapte clase, mamaia Chira are vreo două-trei. Tataia Toader […]

L-am căutat de când mă ştiu şi-l tot caut, poate la fel ca tine. Că e în mine sau peste tot deja nu mai contează ca polemică. Oriunde-ar fi, se ţine de noi. Nu ştiu de ce ne-om crampona atâta să-l dibuim ca amplasare fără să ne întrebăm la fel de curioşi cum e de […]

Zilele proaspete, primăverile, schimbările din noi, momentele pe care le naştem încontinuu – ce de bucurii! Mersul înainte, chipul ăsta de a fi mereu altcumva decât ieri, acel mâine care poate fi doar altfel, întotdeauna atât de altfel! Şi-apoi veşnicia imposibil de lepădat, dansând de mână cu moartea permanentă a lui adineauri… Iar noi, care […]

Când eram mai tânără şi nemulţumită visam că dacă o să am vreodată un copil pe mână o să-i dau fericire pe pâine complet adaptată la nevoile şi dorinţele lui.  Acum nu am copii proprii, ceea ce îmi asigură distanţă şi răgaz pentru a-i vedea crescând pe urmaşii altora, îmbibându-se puţin câte puţin cu lecţiile […]

Percepţiile cu încetinitorul… O adevarată provocare! Aseară am reuşit să stau concentrată o grămadă de minute în timp ce mă uitam strâmbându-mă la mine într-o lingură. Nenumărate chipuri mi-am descoperit! … De obicei, suntem bombardaţi cu zgomote, flecăreală, planurile altora pentru noi, alergătura asta fără noimă către nimic precis. Un alt fel de a ne […]

Trebuie să recunosc, am constatat că întâmplările mele mă taxează răbdătoare într-o singură direcţie precisă: ecuaţia cât preţ pun eu pe mine. Şi nu cred că la capitolul ăsta stau mai bine sau mai prost decât alţi oameni. De fapt, nu mai cred de mult în competiţiile dintre noi, ci doar în aceea dintre faţetele […]

Şi ajută-mă să-mi amintesc de Tine în linişte şi cu hotărâre chiar şi atunci când îmi va fi greu să spun că Te iubesc. Aşa citisem mâine undeva. Visasem mult şi frumos în răstimpuri şi o făcusem de-a dreptul profesionist până mai ieri – ziua în care îmi rătăcisem curajul să dau visului meu formă […]