Ca un ecou la articolul de astă-vară despre ruj şi presiunea de a te conforma la căsătorie (acesta adică), îmi dădu prin cap azi să cuget la actul de a deveni părinte. Şi-n stilul scrierilor mele uşor extremiste, am să enumăr mai întâi ce mă sperie la acest subiect, apoi ce mă minunează, subliniind că […]

Trăiesc în numele păsărilor, dar mai ales în numele zborului, Cred că am aripi, dar ele nu se văd. Totul pentru zbor. Totul, pentru a rezema ceea ce se află de ceea ce va fi. (Nichita Stănescu) Tu, când te gândeşti la tine, cel de-acum vreo şapte ani să zicem, cu câtă uimire abia te […]

Dacă m-ar pune cineva să fac un top al cărţilor preferate, m-aş enerva şi aş ieşi rapid din joc pentru că sunt câteva pe care refuz să le compar şi să le prioritizez între ele. Cu unele cărţi e la fel cum e cu unii oameni: năvălesc în viaţa ta când credeai că ştii prea […]

Decembrie, în zilele noastre, vine cu bucuria, goana, dilema şi, uneori, angoasa cadourilor. Un moment potrivit pentru bilanţ: cum ţi s-a mai îmbunătăţit în ultimii ani capacitatea de a ţinti darul potrivit pentru omul potrivit? Te pricepi să personalizezi cadouri? Ce primeşti cu dragă inimă şi cum ştii tu să oferi din suflet? Pentru mine, […]

Câteodată aveam o faţă foarte serioasă. Se găsea mereu cineva să îmi atragă atenţia să îmi schimb acea expresie, ca şi cum mă făceam vinovată de o mare indecenţă. Se impunea ca datorie a mea să înveselesc cu zâmbete şi voie bună acolo unde criticii mei înşişi nu erau capabili să se înveselească singuri. Şi, […]

Am descoperit de curând cu mult interes o ramură a psihologiei denumită psihosinteză, dezvoltată de italianul Roberto Assagioli la începutul secolului XX. Referitor la educaţie, Assagioli spunea într-un articol: Metodele opresive şi autoritare s-au dovedit total nefolositoare şi au fost mai degrabă una din cauzele rebeliunii împotriva oricărei discipline, atât de răspândită printre tinerii moderni. […]

Iar Mercur retrograd, iar prilejuri de revizie pornind de la vorbe şi gânduri… Cumnatul meu îi spune mereu soră-mii cu oarece alarmare că noi două am trăit într-un palat de cleştar în care ne-am construit fantezia că toţi oamenii sunt finalmente buni, îngeri pogorâţi pe Pământ. Eu şi soră-mea am rămas într-adevăr ca nişte copii […]

  Nu-i priva pe oameni de problemele lor! (Greg Mckeown) În anii copilăriei, deşi aveam ocrotitorii mei din familie, mă simţeam existând într-un acompaniament social general posomorât, urâcios, într-un gri ca de noiembrie târziu din care oricând s-ar fi putut căsca un ordin, o absurditate, o vorbă poruncitoare, vreo stricteţe. Aşteptam să mă întâmpine forme-gânduri-cuvinte-energii […]

Veghem. Şi suntem mulţi. Deghizaţi în oameni de rând care îşi văd de viaţă cu un simţ al datoriei faţă de bine, cu inteligenţa măcar de a căuta să aleagă drept şi mai ales cu credinţa în fericire şi altele de-ale luminii. Unii veghem la bunul mers al familiei, alţii la ce trăim pe terenul muncii, […]